- a merge călare (pe)
- 1. to ride (on).2. ( a sta călare ) to stride (on)to be astride.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a merge călare (pe)
Look at other dictionaries:
călare — CĂLÁRE adv. (Adesea adjectival) încălecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ♢ expr. De( a) călare = a) călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici aşa, nici aşa. A fi… … Dicționar Român
merge — MÉRGE, merg, vb. III. intranz. I. 1. A se mişca deplasându se dintr un loc în altul; a se deplasa, a umbla. ♦ (Despre nave sau alte obiecte plutitoare) A pluti. ♦ (Despre păsări, avioane etc.) A zbura. ♦ (fam.; despre mâncăruri şi băuturi) A… … Dicționar Român
călări — CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. intranz. A merge călare. ♦ tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂLĂRÍ vb. a încăleca. (călări calul.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
încăleca — ÎNCĂLECÁ, încálec, vb. I. 1. tranz. şi intranz. A (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra. ♢ expr. A încăleca pe nevoie = a ieşi din sărăcie, din lipsuri, din dificultăţi economice. ♦ p. anal. A se urca pe un … Dicționar Român
călăreţ — CĂLĂRÉŢ, EÁŢĂ, călăreţi, e, adj., subst. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care călăreşte, (sportiv) care practică călăria. ♦ (înv.) Călăraş (1). 2. s.m. Denumire dată unor piese şi instrumente: a) placă mică de metal care se prinde în partea… … Dicționar Român
călător — CĂLĂTÓR, OÁRE, călători, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care călătoreşte, care se află în călătorie. 2. adj. (Despre popoare) Nomad. 3. adj. (Despre păsări) Care pleacă iarna în ţări mai calde; migrator. 4. adj … Dicționar Român
umbla — UMBLÁ, úmblu, vb. I. intranz. I. 1. A se deplasa dintr un loc în altul; a merge (I 1), a circula (1). ♢ expr. A i umbla cuiva ceva prin gură = a nu şi putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut. (pop.) A i… … Dicționar Român
fugire — FUGÍ, fug, vb. IV. intranz. 1. A se deplasa cu paşi repezi, a se mişca iute într o direcţie, a merge în fugă1; a alerga, a goni. ♢ expr. A i fugi (cuiva) pământul de sub picioare, se spune când cineva îşi pierde echilibrul şi este gata să cadă… … Dicționar Român
sui — SUÍ, súi, vb. IV. 1. refl. şi intranz. A se îndrepta spre un loc mai ridicat, a merge în sus, la deal; a (se) urca. ♢ tranz. Suim coasta muntelui. ♦ fig. A înainta, a avansa, a ajunge până la... 2. refl., tranz. şi intranz. A (se) aşeza pe ceva… … Dicționar Român
council — [12] Etymologically, a council is a body that has been ‘called together’ or ‘summoned’. Latin concilium meant ‘assembly, meeting’; it was formed from the prefix com ‘together’ and calāre ‘call, summon’. It passed into English via Anglo Norman… … The Hutchinson dictionary of word origins
council — [12] Etymologically, a council is a body that has been ‘called together’ or ‘summoned’. Latin concilium meant ‘assembly, meeting’; it was formed from the prefix com ‘together’ and calāre ‘call, summon’. It passed into English via Anglo Norman… … Word origins
